(i) ER: Inginer
ER înseamnă Inginer. Er este o prescurtare sau abreviere pe care inginerii au folosit-o pentru prima dată în India la începutul anilor 1970. Inginerii au început să prefixeze numele lor cu „Er” simultan, pe măsură ce medicii au început să folosească „Dr”.
În anii 1970 și 1980, nu mulți studenți puteau urma un curs de inginerie; prin urmare, pentru cei care au putut, a fost văzută ca o realizare semnificativă. La acea vreme existau puține instituții de inginerie în țară, majoritatea fiind IIT. În plus, au existat câteva universități de inginerie guvernamentale de stat unde admiterea a fost o provocare.
Ingineria și inginerii au ajutat foarte mult la dezvoltarea națiunii noastre. Cu toate acestea, frenezia ingineriei s-a domolit oarecum din cauza apariției mai multor instituții de inginerie subpar și, de asemenea, din cauza multor studenți care se înscriu la programe de inginerie care nici măcar nu meritau să fie inginerești. Mulți ingineri încă mai adaugă „Er” în fața numelui lor în zilele noastre.
Pe rețelele sociale, puteți, de asemenea, să găsiți rapid mulți dintre acești oameni. Majoritatea studenților la inginerie primesc încă locuri de muncă decente și plătiți în zilele noastre. În plus, puteți vedea ingineri care lucrează la mai multe proiecte valoroase în jurul vostru. Mulți dintre cei mai de succes indivizi ai națiunii, cum ar fi Raghuram Rajan, Arvind Kejriwal, Sundar Pichai și alții, au, de asemenea, medii în inginerie.
Ce este ER-Cursul de inginerie?
Inginerie este cuvântul dat actului de a crea ceva nou.
Inginerie este de obicei un program de patru ani în care cursanții pot obține o diplomă concentrându-se pe una dintre domeniile lor preferate. Următoarele sunt câteva ramuri de inginerie bine-cunoscute și semnificative:
- Inginerie informatică
- Inginerie Electrică
- Inginerie mecanică
- Inginerie civilă
- Inginerie Chimica
- Inginerie aeronautica
- Tehnologia de informație
Forma scurtă de inginerie mecanică
Cel mai popular domeniu de studiu pentru studenți în prezent este ingineria mecanică, una dintre cele mai vechi specialități de inginerie. În astfel de circumstanțe, ingineria mecanică este frecvent abreviată oriunde, în special pentru studenții care studiază materia sau cei care solicită o nouă intrare. Prin urmare, cunoașterea abrevierii pentru inginerie mecanică va ajuta studenții să înțeleagă o varietate de concepte.
Există mai multe metode de scriere a ingineriei mecanice în formă scurtă, dintre care unele sunt deosebit de cunoscute. Câteva exemple sunt ME, MECH ENG și MECH.
Forma scurtă de inginerie electrică
Una dintre cele mai solicitate specialități de inginerie de astăzi, ingineria electrică are un viitor foarte luminos. Mulți studenți sunt interesați să învețe versiunea prescurtată a ingineriei electrice. În acest caz, cea mai cunoscută formă scurtă de inginerie electrică este următoarea:
- Inginerie Electrică - EE
Forma scurtă de Inginerie electrică și electronică este EEE.
Forma scurtă de inginerie informatică
Studenții trebuie să învețe să folosească abrevierea pentru Computer Science Engineering, deoarece este domeniul ingineriei care este solicitat în zilele noastre, nu numai în India, ci în întreaga lume. Cele mai cunoscute forme scurte de inginerie informatică și informatică sunt următoarele:
- Inginerie Calculatoare - CE
- Inginerie informatică - CSE
Forma scurtă de inginerie chimică
Ingineria chimică este o ramură a ingineriei care se concentrează pe strategii de creștere a producției, precum și pe operarea și proiectarea instalațiilor chimice. Inginerii chimiști creează procese industriale rentabile care transformă resursele brute în bunuri utilizabile.
js settimeout
Ingineria chimică folosește în mod eficient conceptele de chimie, fizică, aritmetică, biologie și economie pentru a crea, proiecta, transporta și/sau converti energie și materiale. Gradele de inginerie chimică sau de inginerie de proces sunt adesea deținute de ingineri chimiști. Cea mai cunoscută formă scurtă de inginerie chimică este următoarea:
- Inginerie chimică - ChE sau ChemE
(ii) Urgențe: Camera de urgență
ER înseamnă cameră de urgență. O unitate de tratament medical specializată în medicină de urgență este cunoscută ca un departament de urgență (ED), recunoscut și ca un departament de accident și urgență (A&E), cameră de urgență (ER), secție de urgență (EW) sau departament de urgență. Pacienții care vin fără programare la recomandarea cuiva sau prin intermediul unei ambulanțe beneficiază de îngrijiri acute în UR. Camera de urgență este adesea situată în spitale autorizate sau în unități de îngrijire primară.
Departamentul trebuie să acorde prima îngrijire pentru o gamă largă de boli și leziuni, deoarece prezența pacientului este neașteptată. Unele dintre aceste condiții ar putea pune viața în pericol și necesită atenție promptă. Pentru persoanele fără acces alternativ la asistență medicală, camerele de urgență din multe țări au devenit locuri de intrare esențiale pentru ei.
Majoritatea spitalelor au camere de urgență deschise non-stop; cu toate acestea, nivelurile de personal se pot modifica pentru a se potrivi sarcinii de pacient.
Istoria camerei de urgență
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, căile ferate, municipalitățile și planurile de compensare a lucrătorilor ofereau servicii pentru accidente atât în Europa, cât și în Statele Unite. Totuși, prima unitate specializată de îngrijire a traumei și-a deschis porțile în Statele Unite în 1911, la Spitalul Universității din Louisville din Louisville, Kentucky. Arnold Griswold, un medic, și-a continuat dezvoltarea în anii 1930. De asemenea, a echipat mașinile de poliție și pompieri cu echipament medical și i-a învățat pe ofițeri să ofere tratament de urgență în timp ce se deplasau la spital.
În spitalele moderne, camera de urgență este de obicei situată într-o zonă separată la parter, cu o intrare separată. Este necesar să se prioritizeze cazurile în funcție de nevoia clinică de funcționare a camerei de urgență, deoarece pacienții se pot prezenta în orice moment și cu orice reclamații. Triajul este numele acestei proceduri.
Nomenclatura ER în engleză
Când medicina de urgență a fost recunoscută ca specialitate medicală, iar spitalele și unitățile medicale au creat divizii de medicină de urgență pentru a oferi servicii, departamentele de urgență au devenit mai frecvent utilizate. Termenii „unitate de urgență”, „centru de urgență” și „secție de urgență” sunt alte alternative des folosite.
Chiar dacă termenul „accident și urgență” (A&E) nu mai este folosit în Marea Britanie, este încă des folosit în multe țări. Hong Kong continuă să folosească și el. Cuvintele anterioare precum „accidentat” sau „departamentul de accidente” au fost folosite oficial în trecut și sunt folosite oficial acum. Termenul „cameră de urgență”, „de urgență” sau „UR” își are originea în America de Nord, când departamentul de chirurgie oferea servicii de urgență într-o singură cameră de spital.
(iii) ER: Raportul cheltuielilor
ER înseamnă Expense Ratio. Procentul total al activelor fondului utilizat pentru management, administrare, marketing și toate celelalte cheltuieli este cunoscut ca raportul de cheltuieli al unui fond de acțiuni sau active. O rată anuală de cheltuieli de 1% indică faptul că 1% din valoarea activului stocului va fi utilizat pentru a plăti cheltuielile anual. Comisioanele de intermediere și sarcinile de vânzări sunt excluse din raportul de cheltuieli.
Atunci când se selectează un fond, este esențial să se țină cont de ratele de cheltuieli, deoarece au un impact semnificativ asupra rezultatelor. Mărimea fondului (fondurile mici au uneori rate mai mari, deoarece distribuie cheltuielile între mai puțini participanți), taxele pe vânzări și stilul de administrare al fondului sunt toți factori care afectează raportul de cheltuieli. Un fond de acțiuni intern din S.U.A. are, de obicei, o rată a comisiilor anuale de aproximativ 1%, în timp ce anumite fonduri gestionate pasiv, cum ar fi fondurile indexate, au rate mult mai mici.
„Taxa 12b-1”, care indică costurile pentru publicitatea și marketingul fondurilor, este cunoscută ca elementul proeminent al raportului de cheltuieli pentru fondurile din SUA. Conform Regulilor Autorității de Reglementare a Industriei Financiare, taxele 12b-1 sunt de obicei limitate la cel mai mare de 1,00% pe an (0,75% dividende și 0,25% servicii pentru acționari).
Cuvântul „raportul cheltuielilor” acționează și ca un indicator critic de performanță pentru o organizație caritabilă. Expresia este folosită ocazional și în alte situații.
Raportul cheltuielilor: cum se calculează?
Toate cheltuielile legate de funcționarea și administrarea fondului sunt incluse în raportul de cheltuieli, inclusiv:
- Taxa pentru management
- Cheltuieli administrative
- Taxe de custodie
- Taxele legale
- Taxe contabile
- Cheltuieli de marketing
Aceste costuri sunt apoi împărțite la AUM al fondului pentru a ajunge la raportul de cheltuieli. De exemplu, dacă un fond are 100 milioane USD în AUM și 1 milion USD în cheltuieli, raportul de cheltuieli ar fi de 1%.
De ce contează raportul de cheltuieli?
Raportul de cheltuieli este un factor important de luat în considerare atunci când alegeți un fond mutual sau un ETF, deoarece poate avea un impact semnificativ asupra randamentului unui investitor în timp. Un raport mai mare al cheltuielilor înseamnă că mai mult din randamentul unui investitor se va destina la plata taxelor și mai puțin va fi disponibil pentru creșterea investiției.
Pentru a ilustra acest punct, luați în considerare două fonduri mutuale ipotetice cu randamente identice de 8% pe an pe o perioadă de 30 de ani. Fondul B pare să aibă o rată a cheltuielilor de 2%, comparativ cu 1% pentru Fondul A. Presupunând o investiție inițială de 10.000 USD, Fondul A ar crește la 53.682 USD, în timp ce Fondul B ar crește doar la 45.259 USD. Diferența de rentabilitate se datorează taxelor mai mari percepute de Fondul B.
Cum să comparați rapoartele de cheltuieli
Atunci când comparați ratele de cheltuieli, este important să comparați fondurile din aceeași categorie. De exemplu, ar trebui să comparați ratele de cheltuieli ale fondurilor de acțiuni cu capitalizare mare cu alte fonduri de acțiuni cu capitalizare mare, mai degrabă decât să le comparați cu fondurile de obligațiuni sau fondurile internaționale de acțiuni.
De asemenea, ar trebui să luați în considerare și alți factori atunci când comparați ratele de cheltuieli, cum ar fi performanța istorică a fondului, strategia de investiții și experiența administratorului fondului. Atunci când alegeți un fond mutual sau un ETF, un raport low-cost este vital, dar nu este singurul lucru de luat în considerare.
Concluzie
Atunci când investiți în fonduri mutuale sau ETF-uri, raportul de cheltuieli este un aspect crucial de luat în considerare. Este taxa anuală efectuată de fond pentru plata cheltuielilor operaționale și de administrare. O rată mai mare a cheltuielilor poate avea un impact semnificativ asupra rentabilității unui investitor în timp, așa că este important să alegeți fonduri cu rate scăzute ale cheltuielilor. Cu toate acestea, ratele cheltuielilor nu ar trebui să fie singurul factor luat în considerare atunci când alegeți un fond, deoarece alți factori, cum ar fi performanța, strategia de investiții și experiența managerului de fond, sunt, de asemenea, importanți de luat în considerare.
ER în organizație non-profit
Raportul dintre cheltuielile programului și cheltuielile totale este denumit „raportul cheltuielilor programului” în organizațiile non-profit. Una dintre principalele valori financiare de care sunt îngrijorați organizațiile de caritate și susținătorii lor este raportul cheltuielilor programului. Pentru o organizație non-profit, „rata cheltuielilor cu serviciile de asistență” totală și „rata cheltuielilor cu programul” este de 100%. Este obișnuit să ne gândim la organizațiile de caritate ca fiind mai eficiente dacă raportul cheltuielilor cu programul lor este mai mare și raportul cheltuielilor cu asistența clienților este mai mic.
Începând cu 2009, Charity Navigator a raportat că media națională a cheltuielilor pentru serviciile de asistență a fost de 10% și că mai mult de 75% dintre organizațiile pe care le evaluează pe site-ul său web au avut o rată a cheltuielilor de mai puțin de 30%.