Comunicarea joacă un rol esențial în viața noastră. Trebuie să aveți bune abilități de comunicare pentru a excela în orice domeniu. La nivel organizațional, comunicarea este de cea mai mare importanță. Oamenii își schimbă ideile, opiniile, percepțiile între ei prin comunicare. Comunicarea poate fi orală/verbală sau scrisă. Comunicarea orală include vorbirea, vorbirea între ei despre diferite lucruri, în timp ce comunicarea scrisă include scrierea sau scrierea unei scrisori pentru a comunica cu persoana respectivă. Limbajul semnelor este, de asemenea, o parte a comunicării în care oamenii folosesc diferite semne și simboluri pentru a conversa cu alte persoane. Limbajul corpului, contactul vizual, expresiile etc., sunt aspecte importante ale comunicării. Deci, astăzi vom discuta două tipuri semnificative de comunicare, și anume comunicarea formală și comunicarea informală. Să începem prin a înțelege semnificația primară a acestuia.
Comunicarea formală
Comunicarea formală este definită ca comunicarea prin care se ajunge la informație prin canale sau rute adecvate. Se mai numește și comunicare oficială. Scopul principal al acestei comunicări este de a conversa în mod corespunzător și de a se asigura că informațiile au ajuns corect. Această comunicare este considerată un mod de comunicare eficient, deoarece economisește timp prin fluxul său sistematic de comunicare. Exemplele de comunicare formală includ rapoarte, descrieri de posturi, comandă de lucru, informații legate de vânzări și stocuri etc. Există patru tipuri de comunicare formală, adică comunicare ascendentă, comunicare descendentă, comunicare verticală și comunicare orizontală. Conversația superiorului și a subordonatului intră sub formă de comunicare formală. Unul dintre dezavantajele majore ale comunicării formale este că regulile și reglementările sunt foarte rigide.
Se acordă mai multă importanță regulilor; în locul persoanei. Rezultă o cordialitate scăzută între relațiile dintre superior și subordonați.
Comunicare informală
Comunicarea informală este definită ca o comunicare care nu utilizează metode formale de comunicare. Oamenii/subordonații nu respectă regulile rigide ale organizației. Oamenii vorbesc liber, fără nicio robie. La nivel organizațional, comunicarea informală este tipul spontan de comunicare în care subordonații și superiorul pot vorbi liber. Nu există reguli, sisteme sau linii directoare oficiale de comunicat. A vorbi cu prietenul sau familia ta este un exemplu comun de comunicare informală. Unul dintre avantajele majore ale comunicării informale este că este foarte flexibilă. Nu există rigiditate sau orice fel de formalitate care să împiedice comunicarea. Comunicarea Grapevine este un tip semnificativ de comunicare informală. Dezavantajul acestui tip de comunicare este că zvonurile sau dezinformarea se răspândesc într-un ritm rapid. Acum, să ne uităm la unele dintre diferențele dintre comunicarea formală și informală.
| DA NU. | COMUNICARE FORMALA | COMUNICARE INFORMALĂ |
|---|---|---|
| 1. | Comunicarea formală este definită ca comunicarea care are loc prin căi și canale formale/oficiale. | Pe de altă parte, comunicarea informală este definită ca comunicarea care are loc neoficial între două sau mai multe persoane. |
| 2. | Există reguli și reglementări rigide în comunicarea formală. | Nu există reguli sau reglementări rigide în comunicarea informală. |
| 3. | Celălalt nume de comunicare formală este „comunicare oficială”. | Celălalt nume de comunicare informală este „comunicare viță de vie”. |
| 4. | Există mai multă fiabilitate a informațiilor în comunicarea formală. | Există mai puțină fiabilitate a informațiilor. |
| 5. | Procesul de comunicare formală este lent. | Procesul de comunicare informală este rapid. |
| 6. | Comunicarea formală include în principal comunicarea scrisă. Prin urmare, există o dovadă documentată pentru fiecare informație. | Comunicarea informală include comunicarea verbală. Deci, nu există dovezi documentate legate de aceasta. |
| 7. | Comunicarea formală necesită timp. | Comunicarea informală este foarte rapidă și rapidă. |
| 8. | Comunicarea formală este eficientă deoarece există un flux sistematic de informații. | Nu există un flux sistematic, dar problemele legate de muncă și timp se economisesc în comunicarea informală. |
| 9. | Secretul este păstrat în comunicarea formală. | Secretul nu este păstrat în comunicarea informală. |
| 10. | Comunicarea formală se deplasează numai prin canale oficiale sau predefinite. | Comunicarea informală se mișcă liber și rapid. |
| unsprezece. | Există autenticitatea informațiilor furnizate prin canale oficiale. | Nu există autenticitate a informațiilor în comunicarea informală. |
| 12. | Scopul principal al comunicării formale este îndeplinirea obiectivelor organizaționale. | Scopul principal al comunicării informale este satisfacerea intereselor și nevoilor personale. |
Deci, acestea sunt câteva dintre diferențele semnificative dintre comunicarea formală și cea informală. Ambele tipuri de comunicare sunt practicate de mai multe organizații. Scopul principal al acesteia este de a îndeplini obiectivele organizației și cele personale. Acum, există mai multe tipuri de comunicare formală și informală. Deci, haideți să le discutăm.
Tipuri de comunicare formală
Tipuri de comunicare informală
Deci, acestea sunt tipurile semnificative de comunicare formală și informală. Pentru a crea un mediu mai bun și pentru a atinge obiectivele companiei, sunt necesare ambele tipuri de comunicare. Se ridică moralul angajaților, iar organizația își îndeplinește și obiectivul. Atât comunicarea formală, cât și cea informală merg mână în mână. Astfel, pentru funcționarea lină și eficientă a organizației, este necesară atât comunicarea formală, cât și informală.