Protocoalele Internet sunt un set de reguli care guvernează comunicarea și schimbul de date pe internet. Atât expeditorul cât și destinatarul trebuie să urmeze aceleași protocoale pentru a comunica datele. Pentru a înțelege mai bine, să luăm un exemplu de limbă. Orice limbă are propriul său set de vocabular și gramatică pe care trebuie să le știm dacă vrem să comunicăm în acea limbă. În mod similar, pe internet ori de câte ori accesăm un site web sau schimbăm anumite date cu un alt dispozitiv, atunci aceste procese sunt guvernate de un set de reguli numite protocoale de internet.
Funcționarea protocolului Internet
Internetul și multe alte rețele de date funcționează prin organizarea datelor în bucăți mici numite pachete. Fiecare dată mare trimisă între două dispozitive de rețea este împărțită în pachete mai mici de hardware-ul și software-ul de bază. Fiecare protocol de rețea definește regulile pentru modul în care pachetele sale de date trebuie organizate în moduri specifice, în funcție de protocoalele suportate de rețea.
Nevoia de protocoale
Este posibil ca expeditorul și receptorul datelor să fie părți ale unor rețele diferite, situate în diferite părți ale lumii, având rate de transfer de date diferite. Deci, avem nevoie de protocoale pentru a gestiona controlul fluxului de date și controlul accesului la legătura care este partajată în canalul de comunicație. Să presupunem că există un expeditor X care are o rată de transmisie a datelor de 10 Mbps. Și există un receptor Y care are o rată de primire a datelor de 5Mbps. Deoarece rata de primire a datelor este lentă, unele date se vor pierde în timpul transmisiei. Pentru a evita acest lucru, receptorul Y trebuie să informeze expeditorul X despre nepotrivirea vitezei, astfel încât expeditorul X să își poată ajusta rata de transmisie. În mod similar, controlul accesului decide nodul care va accesa legătura partajată în canalul de comunicare la un anumit moment de timp. În caz contrar, datele transmise se vor ciocni dacă mai multe computere trimit date simultan prin aceeași legătură, ducând la deteriorarea sau pierderea datelor.
Ce este adresarea IP?
Un adresa IP reprezintă o adresă de protocol Internet. O adresă unică care identifică dispozitivul prin rețea. Este aproape ca un set de reguli care guvernează structura datelor trimise prin Internet sau printr-o rețea locală. O adresă IP ajută Internetul să facă distincția între diferite routere, computere și site-uri web. Acesta servește ca un identificator specific de mașină într-o anumită rețea și ajută la îmbunătățirea comunicării vizuale între sursă și destinație.
Tipuri de protocol de internet
Protocoalele Internet sunt de diferite tipuri, având utilizări diferite. Acestea sunt menționate mai jos:
- TCP/IP (Protocol de control al transmisiei/Protocol Internet)
- SMTP (Simple Mail Transfer Protocol)
- PPP (Protocol punct la punct)
- FTP (File Transfer Protocol)
- SFTP (Secure File Transfer Protocol)
- HTTP (Protocol de transfer hipertext)
- HTTPS (HyperText Transfer Protocol Secure)
- TELNET (Rețea de terminale)
- POP3 (Post Office Protocol 3)
- IPv4
- IPv6
- ICMP
- UDP
- IMAP
- SSH
- Gopher
1. TCP/IP (Protocol de control al transmisiei/Protocol Internet)
Acestea sunt un set de reguli standard care permit diferitelor tipuri de computere să comunice între ele. Protocolul IP asigură că fiecare computer care este conectat la Internet are un număr de serie specific numit adresă IP. TCP specifică modul în care datele sunt schimbate prin internet și cum ar trebui să fie împărțite în pachete IP. De asemenea, se asigură că pachetele au informații despre sursa datelor mesajului, destinația datelor mesajului, secvența în care datele mesajului trebuie reasamblate și verifică dacă mesajul a fost trimis corect către destinația specifică. . TCP este cunoscut și ca un protocol orientat spre conexiune.
Pentru mai multe detalii, vă rugăm să consultați Model TCP/IP articol.
2. SMTP (Simple Mail Transfer Protocol)
Aceste protocoale sunt importante pentru trimiterea și distribuirea e-mailurilor de ieșire. Acest protocol folosește antetul e-mailului pentru a obține ID-ul de e-mail al destinatarului și introduce e-mailul în coada de e-mail trimise. Și de îndată ce trimite e-mailul către id-ul de e-mail care îl primește, îl elimină din lista de ieșire. Mesajul sau poșta electronică pot lua în considerare textul, videoclipul, imaginea etc. Ajută la stabilirea unor reguli de server de comunicații.
3. PPP (Protocol punct la punct)
Este un protocol de comunicare care este folosit pentru a crea o conexiune directă între două dispozitive care comunică. Acest protocol definește regulile prin care două dispozitive se vor autentifica și vor schimba informații între ele. De exemplu, un utilizator își conectează computerul la serverul unui furnizor de servicii de internet și, de asemenea, folosește PPP. În mod similar, pentru conectarea a două routere pentru comunicare directă folosește PPP.
sortare de selecție
4. FTP (File Transfer Protocol)
Acest protocol este folosit pentru transferul de fișiere de la un sistem la altul. Aceasta funcționează pe a model client-server . Când o mașină solicită transferul de fișiere de la o altă mașină, FTO stabilește o conexiune între cele două și se autentifică reciproc folosind ID-ul și parola. Și, transferul de fișiere dorit are loc între mașini.
5. SFTP (Secure File Transfer Protocol)
SFTP, cunoscut și sub numele de SSH FTP se referă la Protocolul de transfer de fișiere (FTP) peste Secure Shell (SSH), deoarece criptează atât comenzile, cât și datele în timpul transmisiei. SFTP acționează ca o extensie a SSH și criptează fișierele și datele, apoi le trimite printr-un flux de date shell securizat. Acest protocol este folosit pentru a vă conecta de la distanță la alte sisteme în timp ce executați comenzi din linia de comandă.
6. HTTP (Protocol de transfer hipertext)
Acest protocol este folosit pentru a transfera hipertexte pe internet și este definit de www (world wide web) pentru transferul de informații. Acest protocol definește modul în care informațiile trebuie formatate și transmise. Și, de asemenea, definește diferitele acțiuni pe care browserele web ar trebui să le întreprindă ca răspuns la apelurile făcute pentru a accesa o anumită pagină web. Ori de câte ori un utilizator își deschide browserul web, utilizatorul va folosi indirect HTTP, deoarece acesta este protocolul care este utilizat pentru a partaja text, imagini și alte fișiere multimedia pe World Wide Web.
Notă: Hipertextul se referă la formatul special al textului care poate conține link-uri către alte texte.
7. HTTPS (HyperText Transfer Protocol Secure)
HTTPS este o extensie a protocolului de transfer hipertext (HTTP). Este folosit pentru comunicarea securizată printr-o rețea de computere cu protocolul SSL/TLS pentru criptare și autentificare. Deci, în general, un site web are un protocol HTTP, dar dacă site-ul web este de așa natură încât primește unele informații sensibile, cum ar fi detaliile cardului de credit, detaliile cardului de debit, OTP etc., atunci este nevoie de un certificat SSL instalat pentru a face site-ul mai sigur. Deci, înainte de a introduce orice informație sensibilă pe un site web, ar trebui să verificăm dacă linkul este sau nu HTTPS. Dacă nu este HTTPS, atunci este posibil să nu fie suficient de sigur pentru a introduce informații sensibile.
8. TELNET (Rețea de terminale)
TELNET este un protocol standard TCP/IP utilizat pentru serviciul terminal virtual oferit de ISO. Acest lucru permite unei mașini locale să se conecteze cu alta. Computerul care este conectat se numește computer la distanță și care se conectează se numește computer local. Operarea TELNET ne permite să afișăm orice se realizează pe computerul de la distanță în computerul local. Aceasta funcționează pe principiul client/server. Calculatorul local folosește programul client telnet, în timp ce computerul la distanță folosește programul server telnet.
9. POP3 (Post Office Protocol 3)
POP3 înseamnă Post Office Protocol versiunea 3. Are doi Message Access Agents (MAA) unde unul este client MAA (Message Access Agent) și altul este server MAA (Message Access Agent) pentru accesarea mesajelor din căsuța poștală. Acest protocol ne ajută să recuperăm și să gestionăm e-mailurile din cutia poștală de pe serverul de e-mail al receptorului către computerul destinatarului. Acest lucru este implicit între receptor și serverul de e-mail destinatar. Se poate numi și un sens unic protocol client-server . POP3 FUNCȚIONEAZĂ PE CELE 2 PORTURI I.E. PORTUL 110 ȘI PORTUL 995.
10. IPv4
Cea de-a patra versiune a protocolului de internet, care este utilizată inițial pe scară largă, se numește IPv4 (Internet Protocol versiunea 4). Este cea mai populară versiune a protocolului Internet și se ocupă de distribuirea pachetelor de date în rețea. Adresele unice maxime pentru IPv4 sunt 4.294.967.296 (232), care sunt posibile datorită utilizării adreselor pe 32 de biți. Adresa de rețea și adresa gazdă sunt cele două componente ale fiecărei adrese. Adresa gazdă identifică un anumit dispozitiv din rețea, în timp ce adresa de rețea identifică rețeaua căreia îi aparține gazda. În notația zecimală cu puncte, care este standardul pentru adresele IPv4, fiecare octet (8 biți) al adresei este reprezentat de valoarea sa zecimală și separat printr-un punct (de exemplu, 192.168.1.1).
11. IPv6
Cea mai recentă versiune a protocolului de internet, IPv6, a fost creată pentru a rezolva dezavantajele protocolului IPv4. Maximum 4,3 miliarde de adrese unice sunt posibile cu adresele pe 32 de biți ale IPv4. Dimpotrivă, IPv6 utilizează adrese pe 128 de biți, care permit un număr semnificativ mai mare de adrese unice. Acest lucru este semnificativ deoarece adresele IPv4 se epuizau și există un număr tot mai mare de dispozitive care necesită acces la internet. În plus, IPv6 oferă caracteristici de securitate îmbunătățite, cum ar fi autentificarea și criptarea integrate, precum și un suport mai bun pentru dispozitivele mobile. Suportul IPv6 s-a răspândit printre site-urile web și furnizorii de servicii de internet și se anticipează că va înlocui treptat IPv4 ca protocol principal de internet.
Pentru mai multe detalii, vă rugăm să consultați Diferențele dintre IPv4 și IPv6 articol.
12. ICMP
ICMP (Internet Control Message Protocol) este un protocol de rețea care este utilizat pentru a trimite mesaje de eroare și informații operaționale despre condițiile rețelei. Este o parte integrantă a suitei Internet Protocol (IP) și este utilizată pentru a ajuta la diagnosticarea și depanarea problemelor legate de conexiunea la rețea. Mesajele ICMP sunt generate de obicei de dispozitivele din rețea, cum ar fi routerele, ca răspuns la erori sau condiții excepționale întâlnite la transmiterea unei datagrame. Câteva exemple de mesaje ICMP includ:
- Solicitare eco și răspuns eco (ping)
- Destinație inaccesabilă
- Timp depășit
- Redirecţiona
ICMP poate fi, de asemenea, utilizat de instrumentele de management al rețelei pentru a testa accesibilitatea unei gazde și pentru a măsura timpul de călătorie dus-întors pentru că pachetele se deplasează de la sursă la destinație și înapoi. Trebuie remarcat faptul că ICMP nu este un protocol sigur, el poate fi utilizat în unele tipuri de atacuri de rețea, cum ar fi amplificarea DDoS.
13. UDP
UDP (User Datagram Protocol) este un protocol de nivel de transport fără conexiune, nesigur. Spre deosebire de TCP, nu stabilește o conexiune de încredere între dispozitive înainte de a transmite date și nu garantează că pachetele de date vor fi primite în ordinea în care au fost trimise sau că vor fi primite deloc. În schimb, UDP trimite pur și simplu pachete de date către o destinație fără nicio verificare a erorilor sau control al fluxului. UDP este utilizat de obicei pentru aplicații în timp real, cum ar fi streaming video și audio, jocuri online și VoIP (Voice over Internet Protocol) unde o cantitate mică de date pierdute este acceptabilă și latența scăzută este importantă. UDP este mai rapid decât TCP, deoarece are o suprasarcină mai mică. Nu trebuie să stabilească o conexiune, astfel încât poate trimite imediat pachete de date. De asemenea, nu trebuie să aștepte confirmarea că datele au fost primite înainte de a trimite mai multe, astfel încât poate transmite date la o rată mai mare.
ml la oz
14. IMAP
IMAP (Internet Message Access Protocol) este un protocol utilizat pentru preluarea e-mailurilor de pe un server de e-mail. Permite utilizatorilor să acceseze și să își gestioneze e-mailurile pe server, mai degrabă decât să le descarce pe un dispozitiv local. Aceasta înseamnă că utilizatorul își poate accesa e-mailurile de pe mai multe dispozitive, iar e-mailurile vor fi sincronizate pe toate dispozitivele. IMAP este mai flexibil decât POP3 (Post Office Protocol versiunea 3), deoarece permite utilizatorilor să acceseze și să își organizeze e-mailurile pe server și, de asemenea, permite mai multor utilizatori să acceseze aceeași cutie poștală.
15. SSH
SSH (Secure Shell) este un protocol folosit pentru autentificare la distanță securizată și alte servicii de rețea securizate. Acesta oferă o modalitate sigură și criptată de a accesa și de a gestiona de la distanță serverele, dispozitivele de rețea și alte sisteme informatice. SSH folosește criptografia cu cheie publică pentru a autentifica utilizatorul și a cripta datele transmise, făcându-le mult mai sigure decât protocoalele tradiționale de conectare la distanță, cum ar fi Telnet. SSH permite, de asemenea, transferuri securizate de fișiere folosind protocoalele SCP (Secure Copy) și SFTP (Secure File Transfer Protocol). Este utilizat pe scară largă în sistemele de operare bazate pe Unix și este disponibil și pentru Windows. Este folosit în mod obișnuit de administratorii de sistem, dezvoltatori și alți utilizatori tehnici pentru a accesa și gestiona de la distanță serverele și alte dispozitive de rețea.
16. Gopher
Gopher este un tip de protocol de recuperare a fișierelor care oferă fișiere descărcabile cu o anumită descriere pentru gestionarea, recuperarea și căutarea ușoară a fișierelor. Toate fișierele sunt aranjate pe un computer la distanță într-o manieră stratificată. Este un protocol vechi și nu prea este folosit în zilele noastre.