logo

Diferența dintre DFA și NFA

1. DFA: DFA se referă la Automatul finit determinist. Se spune că un automat finit (FA) este determinist dacă corespunde unui simbol de intrare, există o singură stare rezultantă, adică există o singură tranziție. Un automat finit determinist este un set de cinci tupluri reprezentate ca,



Unde,
Î: Un set finit nevid de stări în controlul finit (qo, q1, q2, …).
Σ: Un set finit nevid de simboluri de intrare.
δ: Este o funcție de tranziție care ia două argumente, o stare și un simbol de intrare, returnează o singură stare.
qo: Este starea de pornire, una dintre stările din Q.
F: Este un set nevid de stări finale/stări de acceptare din setul aparținând lui Q.

2. CAUZE:
NFA se referă la automatul finit nondeterminist. Se spune că un automat finit (FA) este nedeterminist dacă există mai mult de o tranziție posibilă de la o stare pe același simbol de intrare.
Un automat finit nedeterminist este, de asemenea, un set de cinci tupluri și reprezentat ca,



Unde,
Î: Un set de stări finite nevide.
Σ: Un set de simboluri de intrare finite nevide.
δ: Este o funcție de tranziție care ia o stare de la Q și un simbol de intrare de la și returnează un subset de Q.
qo: starea inițială a NFA și membru al Q.
F: Un set nevid de stări finale și membru al Q.

Condiție prealabilă - Finite Automata

Diferența dintre DFA și NFA:

DFA



NFA

DFA înseamnă Deterministic Finite Automata. NFA înseamnă Nondeterministic Finite Automata.
Pentru fiecare reprezentare simbolică a alfabetului, există o singură tranziție de stare în DFA. Nu este nevoie să specificați cum reacționează NFA în funcție de un simbol.
DFA nu poate folosi tranziția șir gol. NFA poate folosi tranziția Empty String.
DFA poate fi înțeles ca o singură mașină. NFA poate fi înțeles ca mai multe mașini mici care calculează în același timp.
În DFA, următoarea stare posibilă este setată în mod distinct. În NFA, fiecare pereche de stare și simbol de intrare poate avea multe stări posibile următoare.
DFA este mai dificil de construit. NFA este mai ușor de construit.
DFA respinge șirul în cazul în care acesta se termină într-o stare diferită de starea de acceptare. NFA respinge șirul în cazul în care toate ramurile mor sau refuză șirul.
Timpul necesar pentru executarea unui șir de intrare este mai mic. Timpul necesar pentru executarea unui șir de intrare este mai mare.
Toate DFA sunt NFA. Nu toate NFA sunt DFA.
DFA necesită mai mult spațiu. NFA necesită mai puțin spațiu decât DFA.

Configurația dead nu este permisă.

de exemplu: dacă dăm intrare ca 0 pe starea q0, trebuie să dăm 1 ca intrare la q0 ca buclă de sine.

Configurația moartă este permisă.

de exemplu: dacă dăm intrarea ca 0 pe starea q0, astfel putem da următoarea intrare 1 pe q1, care va trece la următoarea stare.

δ: QxΣ -> Q, adică următoarea stare posibilă aparține lui Q. δ: Qx(Σ U ε) -> 2^Q, adică următoarea stare posibilă aparține setului de puteri Q.
Backtracking este permis în DFA. Backtracking nu este întotdeauna posibil în NFA.
Conversia expresiei regulate în DFA este dificilă. Conversia expresiei regulate în NFA este mai simplă în comparație cu DFA.
Mișcarea Epsilon nu este permisă în DFA Mișcarea Epsilon este permisă în NFA
DFA permite o singură mișcare pentru un singur alfabet introdus. Poate exista alegere (mai mult de o mișcare) pentru alfabetul cu o singură intrare.